Global Rabota

miercuri, 6 februarie 2013

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara)

Tags

Mihai Eminescu (viata si activitatea literara) Mihai Eminescu –

viaţa şi activitatea literară


         Mihai Eminescu reprezintă în literatura românească o întruchipare a absolutului, un reper mereu actual pentru creatori.
         Eminescu este cel mai mare poet naţional care exprimă cel mai bine şi cel mai complet spiritualitatea românească. El este cel mai mare poet romantic din literatura română şi ultimul mare romantic în ordine cronologică din literatura universală.
         Prin varietatea temelor, motivelor, ideilor, prin preofunzimea gândirii şi perfecţiunea formei, poezia lui Mihai Eminescu se constituie în primul mare model de univers poetic din lirica românească.
         Prin contrivuţia lui Mihai Eminescu poezia românească face trecerea, saltul spre Arghezi şi Blaga, dar în acelaşi timp descoperă căile de acces spre lirica universală.

         Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850 la Botoşani. Părinţii: căminarul Gherorhe Eminovici şi Raluca Juraşcu. Copilăria şi-a petrecut-o la Ipoteşti, unde cunoaşte timpuriu frumuseţile naturii, aşa cum va mărturisi mai târziu în poezia Fiind băiet păduri cutreieram:
Fiind băiet, păduri cutreieram,
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub acp eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor.
         De asemenea descoperă farmecul creaţiei populare. Semnificativă în acest sens este poezia Trecut-au anii:
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri
         Studiile le începe acasă cu un dascăl neamţ. Urmează şcoala primară la Cernăuţi, pe care o termină în 1860. Din cauza disciplinei şcolare fuge de mai multe ori de la şcoală. La Cernăuţi îl cunoaşte pe profesorul Aron Pumnul care îi trezeşte gustul pentru lectură şi îi împrumută cărţi.
         Mihai Eminescu debutează în 1866 cu poezia La mormântul lui Aron Pumnul publicată în broşura Lăcrimioarele învaţăceilor gimnazişti. Adevăratul debut are loc în acelaşi an în revista Familia scoasă de Iosif Vulcan la Pesta.
         Prima poezie publicată este De-aş avea…:
De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile de mai,
Fiice dulce a unui plai
         Publicând poezia Iosif Vulcan schimbă numele din Eminovici în Eminescu, schimbare însuşită de poet.
         La Cernăuţi asistă la reprezentanţiile teatrale ale trupei Tordini; la plecare tânărul însoţeşte trupa în peregrinările sale prin Transilvania şi Muntenia. Ajunge sufleur şi copist în trupele lui Jorgu Caragiale şi Pascalii. Ajunge la Bucureşti. Tatăl său intervine şi pune capăt acestor peregrinări trimiţându-l la studii la Viena.

Etapa Vieneză (1869-1872)
         Mihai Eminescu audiază cursuri de limbi romanice, filozofie, economie politică, medicină, mitologie.
         Desfăşoară o activitate susţinută în cadrul unei asociaţii a studenţilor români din Viena întitulată România jună. Îl cunoaşte pe Joan Slavici de care îl va lega o strânsă prietenie.
         Începe să colaboreze la revista Convorbiri literare care-i publică poeziile Epigonii, Mortua est, Venere şi madonă.
         Revine în ţară şi cu ajutorul lui Titu Maiorescu şi a junimiiobţine o bursă de studii la Berlin.

Etapa Berlineză (1872-1874)
         Audiază cursul de filozofie şi de istorie. Fără a-şi încheia studiile, revine la Iaşi. Este numit directorul bibliotecii centrale din Iaşi; datorită intrigilor lui Petrini Mihai Eminescu este înlăturat din această funcţie şi este numit revizor şcolar.
         În calitate de revizor îl cunoaşte pe Ion Creangă pe care îl îndeamnă să scrie. Mihai Eminescu participă la şedinţele Junimii unde-şi citeşte marile creaţii. Este redactor la Curierul din Iaşi.
         Din 1877 se stabileşte la Bucureşti ca redactor al ziarului Timpul. Aceşti ani reprezintă o perioadă grea din bibliografia poetului de muncă obositoare, concretizată într-o valoroasă publicistică politică, socială, culturală. Din 1883 apar primele semne ale bolii, care se gravează în timp culminând cu moartea poetului la 15 iunie 1889.

Activitatea literară

         Este foarte bogată şi variată, ţinând cont de scurta existenţă a poetului. Putem deosebi 3 etape:

·        etapa începuturilor :
  – se observă influenţa înaintaşilor, a poeţilor paşoptişti Alecsandri, Bolintineanu:
  – se mai observă influenţa poeziei populare: De-aş avea
  – tematica poeziilor este variată anunţând direcţiile ale liricii de mai târziu:
                              – poezie patriotică: Din străinătate, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
                              – poezii ocazionale: La mormântul lui Aron Pumnul
                              – poezii satirice: Junii corupţi
·        etapa desprinderii de influenţa înaintaşilor şi a descoperirii unor drumuri noi şi fertile:
  – în această etapă scrie marele poeme, bazate pe antiteză: Împărat şi proletar, Înger şi demon, Venere şi madonă.
·        etapa capodoperelor (1876-1883): acum scrie Luceafărulşi Scrisorile

Genuri şi specii cultivate de Eminescu

Genul liric

   1.   idila : Dorinţa, Lacul, Sara pe deal
   2.   ecloga: Floare albastră, Povestea teiului
   3.   satira: Junii corupţi, Scrisorile, Criticilor mei
   4.   epistola: Scrisorile
   5.   romanţa: Pe lângă plopii fără soţ, De ce nu-mi vii
   6.   cântecul: Atât de fragedă, O, rămâi…, Somnoroase păsărele
   7.   meditaţia: Împărat şi proletar, La steaua, Mortua est!
   8.   elegia: Revedere, Melancolie, O, mamă, Mai am un singur dor
   9.   sonetul: Trecut-au anii, Veneţia, Sonete
10.glossa: Glossă
11.gazelul: Gazel, moto la Călin (file din poveste)
12.oda: Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Odă
13.poemul: Călin, Luceafărul, Strigoii, Fata din grădina de aur, Memento mori
14.doina: Ce te legeni, Doina
15.poezia gnomică: Cu mâne zilele-ţi adaogi, Glossă
16.epigrama: Epigrame, Epigramatice
17.strigătura: Strigături

Genul epic

   1.   schiţa: La aniversară
   2.   nuvele: Sărmanul Dionis, Avatarii faraounului Tlá, Cezara, Archaeus
   3.   roman: Geniu pustiu
   4.   basm cult: Făt-Frumos din lacrimă

Genul dramatic

   1.   fargmente şi proiecte dramatice: Ciclul Muşatinilor, Decebal, Avram Iancu








loading...